acum un an …

acum un an, pe vremea asta, postam pentru prima oară pe blog, deoarece frustrarea mea ajunsese la cote maxime, din cauza unei ciori care caftea o duduie. îmi amintesc şi acum cum am sunat la 112 pentru a scăpa femeia din impasul în care se afla, şi la care lua parte toată lumea de pe stradă, fără însă a mişca vreun deget. am sunat pentru că sunt om, pentru că sunt fată, pentru că aş fi putut fi în locul ei …

acum un an a început aventura mea aici.

acum un an am decis să îmi fac un jurnal online în care să scriu reuşitele şi nereuşitele mele, bucuriile şi frustrările, părerea mea despre anumite lucruri, şi chestiile mai mult sau mai puţin importante care mi se întâmplă. într-o oarecare măsură am reuşit să mă ţin de promisiune. de-a lungul timpului am înjurat aici tot felu’ de oameni, am comentat despre ei, i-am făcut albie de porci. am fost judecată, am fost trasă la răspundere, mi s-au pus întrebări la care bineînţeles că am răspuns în stilul meu, dar oamenii tot nu au înţeles. am vrut să şterg blogul, dar faptul că a făcut parte din viaţa mea o perioadă destul de lungă, m-a împiedicat să fac asta. pentru mine chiar contează.

aici am venit râzând cu gura până la urechi, aici am venit plângând în hohote, aici am fost tristă, veselă, aici mi-am şters lacrimile atunci când am spus că o iau de la capăt. tot aici mi-am regăsit liniştea, dar am devenit în acelaşi timp şi mai stresată de viaţa cotidiană. “mi-am băgat pula-n n şi n nume, şi n-a venit nimeni la mine să-mi zică: bă, frăţică, ce … ce coios eşti. au venit fraţii mei şi mi-au spus că sunt mare bulangiu, că sunt figurant” (cumicu – outro). de-a lungul lunilor am reuşit să-mi schimb stilul de a scrie, să-mi “şlefuiesc” limbajul, tocmai pentru a arăta ceea ce sunt, sau nu. mulţi au înţeles greşit, mulţi au spus că dacă stau cu ea în mână în scris, înseamnă că stau cu ea în gură şi în vorbit. ei, bine, nu, nu vorbesc chiar atât de urât (eh … nu mereu). ceea ce contează e că blogu’ ăsta e parte din mine, aici am venit când am vrut să îmi aduc aminte de o perioadă frumoasă din viaţa mea, şi cum am spus mai sus, aici am înjurat pe toată lumea, fără să-mi pese de ceea ce cred ei. aici mi-am trăit dramele sentimentale.

am plecat de la 18 vizitatori, în medie pe zi, în luna noiembrie 2008, ajungând la 74 vizitatori (în medie pe zi) în luna octombrie 2009, cei mai mulţi fiind în număr de 242, într-o miercuri, 9 septembrie. cel mai des s-a căutat “pornake” (284 clicuri), urmat de “alfabetu” (115) şi “gigi becali” (58). cele mai multe trimiteri către blog au fost făcute dinspre blogul lui teo (308 clicuri), wordpress dashboard (205), urmat de google.reader (140). cele mai citite postări au fost “elevu’ pornake reloaded” (341 clicuri), “trenul vieţii” (260) şi “ce conţine geanta mea” (203). cea mai citită pagină “adevărul. asprul adevăr” însumând un număr de 260 clicuri de-a lungul anului. din lista blogroll, cel mai des s-a făcut trimitere către teo (191 clicuri), hi5-ul meu (125), şi sexorcistu’ (83). gata statistica.

aici m-am bucurat, aici am plâns, aici am retrăit momente frumoase din viaţa mea, şi tot aici voi veni când voi vrea să îmi amintesc ultimul an din viaţa mea, care a fost un fel de bomba hiroshima, sau nagasaki, care vreţi voi. nu şterg blogul, nu îl voi şterge, şi nici nu voi face vreo excepţie în măscărirea cuiva care m-a evervat.

la mulţi ani, sălăţica wordpress com !!

later edit.

să-mi bag picioarele că reuşisem să uit de tort.

merci mult, lulu.

:*

ne pişăm la infiniiiiiiit !!

bă, să-mi bag pula, ştiţi că mai demult spuneam că vai coaie, să nu vă îndrăgostiţi de turcani. nu, o luăm de la zero. mă îndrăgostisem de terminatu’ din plaza, şi a luat-o în gură la modu’ ăla tristu’. pe urmă v-am spus vouă să nu cumva să dea dracii să vă îndrăgostiţi de turci, că-s nenorociţi. buuuuuuuuuun, apoi, ca o chestie aşa, mirobolantă, m-am îndrăgostit (chiar aşa să fi fost?!) de un turc. mamă, şi ce mă mai dădeam cu curu’ de pământ, că să veeezi, să nu creeeezi, că e altfel că e pula mea. da, coaie, chiar e pula mea. adică, vorba vine. da’ e distrus, mă, terminat pe vecie. să mă piş pe chipu’ lui, de copil făcut din labă, şi cărat de muşte în pizdă. bă, un terminat, mă, la modu’ ăla tristu’. şi ia uite-mă, coaie, pe mine, cum plângeam aseară ca o spartă, şi ziceam că vreau să mooor că pula mea, că nu mai pot. e nu. hai, frate, să fim serioşi, că am zis multe la viaţa mea, da’ asta intră în ciclu’ “cele mai tâmpite chestii rostite sau gândite vreodată”. adică, după ce că omu’ avea un metru şi-o flegmă, io ziceam că frateee e “şucărimea” lumii. să mă piş pe el, mă, că îi scuip seminţele în cap. să dea dracii, de nu, ăsta merită să mă piş într-o sticlă, şi să i-o torn aşea în căpăţâna aia urâtă. vai, de capu’ meu … unde pula mi-a fost frate mintea când m-am uitat la distrusu’ ăsta?! unde sloboz mă benoclam, de mi s-a părut mie aşa drăguţ?!?!?!? stau şi mă uit la poze, nu po’ să-mi dau seama cum sloboz am stat eu cu o cioară neagră de fum. da, frate, asta e. o cioară neagră de fum, urât cu spume, cu crengi, cu ce-oţi vrea voi … că dacă eram puţin lucidă în momentele alea, nu mă uitam la el nici bătută cu grebla. deci nu-mi pot da seama ce-a fost în capu’ meu, şi totuşi, vă spun vouă, dragilor, nu vă îndrăgostiţi de turcani. sunt cei mai jegoşi oameni posibili, cei mai distruşi, terminaţi, asta ca să nu mai zic că înşeală şi nu pot fi fideli, că deh, aşa-s ei. să mă piş pe voi, măăă … la infinit coaie. duceţi-vă-n sloboz de unde aţi venit, lăsaţi-ne “pă” noi, că n-avem atâta bunăvoinţă încât să vă suportăm şi pe voi. asta ca să nu zic de ce aţi venit aici … . şi tu … sclavule, dacă vreodată citeşti asta, să ştii de la mine, că ai un maaaaaare delete, şi mă piş pe toţi morţii tăi, mă. şi ştii de ce? din două motive:

1. n-ai ce să-mi faci … =)) deci mă piş liniştită unde vreau, şi pe cine vreau.

2. nu eşti suficient de bărbat. (a nu se înţelege că fac referire la organ, că n-am avut tangenţe cu organu’, slavă domnului).

până la urmă, pizdă ai vrut de la mine, şi n-ai primit. ai rămas cu pula în mână, şi o freci de zor, jegule, care vrei tu să pari mare om. =)) eşti o cioară infectă, mă. borâte-aş pe memorie de pardafit (există cuv. ăsta?!) … vai morţii tăi ai fost, vai morţii tăi o să fii, ratatule !!

muie vouă. tuturor turcilor, vă transmit o maaaare muie tristă, aşa ca voi, şi în acelaşi timp veselă, aşea ca mine. =)) să vă trag neamu’ pe carici.

îmi pasă doar de el şi de mine.

ştiu că voiam să scriu o postare despre ceva anume, dar nu ştiu despre ce. azi cred că a fost ziua în care am trăit din amintiri, având în vedere că mi-am recitit jurnalele de când eram mai mică, şi am constatat foarte multe lucruri, destul de frustrante faţă de mine. frustrante, dar de ce neapărat frustrante? pentru că voiam să fiu ceva bun, pentru că voiam să devin “cineva”, pentru că am vrut să mă înţeleg bine cu toată lumea, şi nu sunt nici pe departe aşa ceva. privesc în jur, şi nu mă regăsesc în nimic, de parcă m-aş fi rătăcit pe mine însămi pe undeva. nu reuşesc să mă găsesc. m-am pierdut în timp şi spaţiu, şi tind să cred că nu pot face nimic în această privinţă, pentru a atenua aceste stări. nimic din ceea ce mă mulţumea cândva nu mă mai face să tresar, poate doar el. pe el nu l-am văzut de o săptămână, iar această săptămână a fost extrem de grea, pentru că am trecut prin tot felu’ de încercări dubioase şi dureroase în acelaşi timp. nu ştiu să-mi răspund unor întrebări care mă macină de foarte multă vreme, şi nu ştiu cum, dar fiecare întrebare are seria ei de “de ce”-uri, la care de altfel nu ştiu să răspund.

mă gândesc. mă gândesc la el, mă gândesc la mine, şi nu ştiu cât de bine e faptu’ că deja l-am cam pus înaintea mea din punctul de vedere al multor planuri. e frumos să fii îndrăgostit, dar nu mai e frumos atunci când devii posesiv. ştiu că am trecut prin fel şi fel de posesivităţi în viaţă, şi nu a fost bine. singura chestie care mă deranjează e faptu’ că nu mă crede. nu mă crede când îi spun că nu îl înşel, nu mă crede când îi spun că dacă sunt cu el, nu îmi mai trebuie nimeni, nu mă crede când îi spun că pentru mine el contează, şi atât. da, ştiu că am greşit faţă de mulţi băieţi, că de mulţi dintre ei m-am folosit, dar pe şi mai mulţi i-am iubit, sau m-am ataşat foarte tare de ei. mi-am bătut joc de băieţi, şi ştiu că orice fată face asta, dar nu-mi pasă, sincer nu mă interesează. unul dintre ei deţine blog ca să mă înjure pe mine … să fii sănătos, frate, oricum tot tu o iei în gură, nu eu sau mama. nu-mi mai pasă de nimeni. îmi pasă doar de el şi de mine. nimic mai mult.

urâââât !!

am paranoia. sufăr de paranoia gravă, şi nu mi-e ruşine să recunosc. totul începe de la faptu’ că nişte oameni se uită paliu la mine într-un oarecare mijloc de transport în comun, că deja încep să-mi fac filme în cap despre cum vor ei să mă urmărească, să mă bată, eventual să mă violeze … şi să-mi fure telefon, portofel, tot … practic să mă lase în curu’ gol. ştiu, e trist, dar asta e paranoia mea. mai am paranoia când stau singură în casă, pentru că am impresia că toţi hoţii vor să-mi spargă mie casa. asta e gravă rău de tot, că stau mereu cu târşa că poate intră cineva peste mine în casă … şi de aici iar filme, cum intră hoţu’, tiptil, îmi ucide familia, şi îmi fură tot de prin casă, dar în sufragerie, unde dorm eu, nu intră nici de draci. mai am paranoia cu câinii. da, da, câinii vagabonzi, care latră, şi sar la tine să te înhaţe – toţi câinii se uită urât pe mine, şi chiar dacă nu mă mârâie, ştiu că dacă nu mă voi uita în urma mea, vor profita de ocazie, să mă înhaţe, fără să ştiu care dintre ei a făcut asta. sunt aproape sigură. am paranoia cu brichetele. ştiu că toată lumea vrea să îmi ciordească brichetele, pentru a se bucura de ţigările aprinse cu ele … şi cam cea mai nouă tâmpenie debitată de mintea mea sclipitoare, în materie de paranoizări, e legată de gagici, adică de ali. bă, frate, de la o vreme încep aşa să-mi fac filme-n cap despre cum vrea el să se despartă de mine, da’ nu ştie cum să-mi zică, despre cum mă înşală, şi pana mea.

bă … cert e că ştiu că toate astea se întâmplă în capu’ meu, şi că practic n-are nimeni nimic de împărţit cu mine, dar … asta e. probabil se trage de la prea mult egocentrism, sau mai degrabă egoism. recunosc, sunt foarte egoistă, şi aş fi în stare să vorbesc despre mine ore în şir, neîntrerupt, totuşi, ştiu să ascult oamenii. adică ştiu să şi tac. cred că de-aia am blog, din prea mult egoism. nu ştiu ce să mai cred, nu ştiu ce să mai zic, dar cert e că-s paranoică rău … cel puţin de la o vreme s-a dezmembrat situaţia.

persoane pe care chiar le iubesc.

ei contează pentru mine:

• mami
• tati
• sor-mea
• ali
  
• cătălin (panică)
• b.g. (şi aici intră ditamai cârdu’ de oameni)
• cre’ că 3-5 colege din clasă … nu mai mult
• andu
• kani
• sexy mdv …
• fosta gaşcă colţ de pâine
• luluuuuu
  

şi cam atât. nu cred că am omis pe cineva … ăăă, mii de scuze dacă am uitat să trec pe careva .

ordinea nu e importantă.

 

ca la noi la nimeni … eşti nebuuuun?!?!

da, frate … avea tataia, dumnezeu să-l ierte, o vorbă maaare, pe care abia acum, de curând am înţeles-o dar din nefericire (sau fericire pentru unii) am omis să o trec aici, pentru a rămâne pe post de amintire, mai târziu. privind aşea în jur, analizând situaţiile, constat că trăiesc într-o ţară de cocalari, piţipoance, bahoaice şi bahoi, şmecheraşi de giuleşti, ferentari şi (să nu uităm) rahova, de asemenea mucea, cu muci la nas, desigur, care nu ştiu altceva decât să sufere cu lănţoiu’ de 7 grame jumate ciordit de la o babă din tramvai, sau telefonu’ supertru pentru care a muncit (sau a furat) vreo 2 ani, aşea … mă, copii, acu’ pe bune, vă simţiţi mai bine când cică “demonstraţi” altuia că sunteţi mai şmecheri? vă simţiţi aşa mai cool, mai zmei … mai cum?! adică ce simţiţi exact? … bine, e partea a doua faptu’ că din lipsă de acuze fondate împotriva mea, aţi ajuns să afirmaţi faptu’ că mă laud cu al meu tată … minunat. ce po’ să mai zic? dacă asta e părerea ta, dear bobo (na, că am şi zis numele tău, ratatule), atunci susţine-o sus şi tare … adu-mi şi mie 2-3 argumente din care să reiasă ceea ce spui tu, vino şi cu 4-5 şmecheraşi de giuleşti, eventual giuleşti sârbi, şi rezolvăm problema. adică … până la urmă de ce nu treci tu la fapte? sau … îţi place mai mult să ne ţigănim pe aici? păi, dacă tu eşti cioară eu nu am nimic împotrivă, dar … eu nu sunt cioară, deci nu stau să mă ţigănesc cu tine. şi ca să te mulţumesc, dragp beldie, îţi voi spune ceva: dacă nu ai auzit tu, şi mucea ai tăi, nu înseamnă că nu există. poate nu ai întrebat pe cine trebuie, la asta te-ai gândit?! nu? atunci gândeşte-te, contemplează, trage o concluzie, două, trei … dar ţine-le pentru tine. pe mine nu mă interesează. am mai spus, şi o repet, tot ce era mai “funny” de zis despre mine, s-a zis deja. nu a rămas nimic interesant … aşa că degeaba te chinui, dragă halitor de anus, respectiv rect. şi … că tot mi-ai luat morţii, hai să te mai întreb ceva: tataia a murit acu’ vreo 6 ani … dacă îl deshumăm, te mai tentează să îţi bagi viermişoru’ în el? da? bine, atunci păstrează-te până când va “împlini” 7 ani de când a murit, şi te voi chema, special (dacă nu vii te bună voie, te iau pe sus), să facă asta. hehe. apropo, vezi, că dacă aude ăla pe care l-ai înjurat tu, şi ai zis tot felu’ de chestii, că l-ai înjurat şi pe tac’su’, te bate de-ţi sună apa în cap, şi pe tine, şi pe neamu’ tău de pardafi şmecheri din “satul giuleşti”, da?! haha. marş, mă, la oi, cu faţa aia a ta, de retard distrus de viaţă … da-ţi în pula mea cu şmotru’ “pă” muian, să mai scapi de coşurile alea, că arăţi oribiiiiil. mori !!

aşa … continuăm cu povestioare din ciclul “ca la noi la nimeni”, spunând că am rămas uimită. deci … nu ştiu cum să zic, am observat că distrugerile astea de prietenii, de practică pe la toată lumea, nu numai pe la mine. frăţică … mă întreb aşea … când “mama mă-sii”, adică “mă-sa mare”, o să înţelegeţi că prietenia, în principiu, nu există. e doar aşea … o chestie, genu’ “ies afară cu ăsta, că dacă mă cert cu el, nu mai am cu cine. da’ când găsesc pe altu’ mai bun, îl dau dracului”. chestia asta o practică toată lumea … şi eu, şi tu, şi sulea spătaru, şi toţi, pentru că aşa suntem noi “născuţi şi crescuţi în românia”. pe noi nu ne-au învăţat părinţii acasă despre prietenie, şi despre “ce mult înseamnă ea pentru tine, băăă, copile”, ci din contră … acasă învăţăm cum să fim răi cu ciorile (şi aici pe bună dreptate), acasă învăţăm cum să înjurăm, mai vedem la tata cum se dă croşeu’ de stânga, aplicat bineînţeles pe mama (bine, nu e şi cazu’ meu … dar am auzit destul de multe cazuri), şi mai învăţăm cum să îi tragem ţeapă lui x sau lui y, eventual cum să ne folosim de z în toată mânăria asta. mă-nţelegi? asta înveţi acasă. fazele cu prietenia, le înveţi pe drumu’ vieţii, că mai vezi şi tu la unu’ şi la altu’ ce şi cum … tot aşa stă treaba şi cu “manierele”. păi, să moară mă-sa, acu’ pe bune, noi numa’ maniere n-avem în noi. la modu’ că aruncăm pe jos coaja de banană, aruncăm ţigara în mijlocu’ drumului, înjurăm în plină stradă (astea le fac şi eu, recunosc) … eventual ducem castronu’ de ciorbă la gură, în plin restaurant, cu mii de ochi aţintiţi asupra noastră. minunat. asta e românia, aici trăim, aici ne desfăşurăm viaţa, aici votăm pentru preşedinţi cică “mai buni” … s-a plecat de la comunism, şi s-a ajuns … tot acolo, poate chiar undeva mai rău. nu spun că sunt comunistă, dar … pe vremea aia măcar aveai o casă de la stat, şi un loc de muncă asigurat. acum … am luat-o la m.u.i.e. în u.e., cum spun cei de la paraziţii.

vă dau un sfat, celor care sunteţi afară, şi vreţi să reveniţi în ţară: nu faceţi prostia asta. da, ştiu, vă e dor de plaiurile mioritice, şi pana mea … dar, gândeşte-te bine, ai vrea să conduci maşina pe străzi distruse, care parcă acum au scăpat de cutremur? ai vrea să simţi duhoarea jegurilor din tramvaie şi metrouri? ai vrea să ţi se fure geanta în plină stradă? ai vrea să mori în autobuz, şi nimeni să nu te bage în seamă? ai vrea să-ţi vină poliţia la uşă, pe motiv că ai dat muzica prea tare, la 18.00, şi ai deranjat-o inevitabil pe baba de la 3? ai vrea ca poliţia să apară la locul “faptei” după câteva minute bune? ai vrea să fii asaltat de ţigani ciorditori, în plină stradă, şi toţi ceilalţi să treacă pe lângă tine fără să te bage în seamă? nu cred. aşa că stai dracului acolo unde eşti, eventual vino în vizită, fă-ţi de cap două săptămâni pe plaiu’ mioritic, şi gata treaba, te întorci înapoi de unde ai venit, că acolo e cu siguranţă mai bine.

… cum spunea tataia … “CA LA NOI, LA NIMENI” !!

dacă eram …

dacă eram o lună aş fi fost … noiembrie.

dacă eram o zi a săptămânii aş fi fost … duminică.

dacă eram o parte a zilei aş fi fost … momentul acela în care se lasă întunericul, dar încă mai e lumină cât să te simţi în siguranţă şi afară.

dacă eram animal marin aş fi fost … delfin.

dacă eram o direcţie aş fi fost … nord.

dacă eram o virtute aş fi fost … prietenia.

dacă eram personalitate istorică aş fi fost … hitler … sau doctoru’ mengele.

dacă eram planetă aş fi fost … pluto.

dacă eram lichid aş fi fost … arsenic.

dacă eram piatră aş fi fost … diamant (şi nu pentru că e scump, ci pentru că e dur).

dacă eram o pasăre aş fi fost … phoenix.

dacă eram o plantă aş fi fost … iasomie.

dacă eram un tip de vreme aş fi fost … ploioasă.

dacă eram un instrument muzical aş fi fost … tarabană !! – glumesc. aş fi fost pianul.

dacă eram o emoţie aş fi fost … n-aş mai fi fost deloc, că m-aş fi sinucis.

dacă eram un sunet aş fi fost … tunetul.

dacă eram un element aş fi fost … aerul.

dacă eram un cântec aş fi fost … “freestyle” – cumicu.

dacă eram un film aş fi fost … titanic.

dacă eram o carte aş fi fost … “copila stea”.

dacă eram un personaj de ficţiune aş fi fost … tot “copila stea”.

dacă eram un fel de mâncare aş fi fost … cu siguranţă desertul.

dacă eram un oraş aş fi fost … atena.

dacă eram un gust aş fi fost … la început dulce apoi amar.

dacă eram o aromă aş fi fost … aroma de rom din prăjituri.

dacă eram o culoare aş fi fost … la modu’ cel mai serios cred că roşu … dar cu câteva buline negre … sau dungi, tot aia.

dacă eram un material aş fi fost … in.

dacă eram un cuvânt aş fi fost … “NU!!”

dacă eram o parte a corpului aş fi fost … buzele.

dacă eram o expresie a feţei aş fi fost … /:).

dacă eram o materie de şcoală aş fi fost … matematica (grea şi de neînţeles).

dacă eram un personaj din desenele animate aş fi fost … mandy din “sumbrele aventuri ale lui billy si mandy”.

dacă eram o formă aş fi fost … forma mărului.

dacă eram o maşină aş fi fost … o broscuţă neagră cu buline verzi.

dacă eram o haină aş fi fost … trench. cred că aşa se scrie. o chestie d-aia neagră cu nişte buline şi cercuri tot verzi, ca maşina.