hmm, ţine-te bine că încep … eventual ia o pastilă de inimă, că fac referire fixă la tine, fraiere !! =))
acest text este un pamflet, şi trebuie tratat ca atare. (postat în urma unei discuţii sfârşite cu expresia “n-ai tupeu”. e, nu?!)
a fost odată ca-n poveşti,
un italian petardă;
la margine de bucureşti
el se iubea cu-o coardă.
duduia-i grasă, cap de porc,
se crede super tare …
când scoate-uşor capu’ din cort
îţi mută nasu’ de candoare !!
el, băiat de fiţă straşnică,
se vede mare sculă,
e gen “femeia casnică”,
chiar dacă are pulă.
din umbra unor tomberoane,
apare mândră grasa,
cu-n cur cât trei camioane,
şi capu-i e cât toată casa.
“coboară-n jos, dragule italian,
şi vino de mă fute,
chiar de-am pizda geamantan,
promit c-o să prestez cât sute.”
iar italianul cel flămând,
iute se supune,
vine încet, uşor mergând …
butoiu’ face spume.
“hai, frumosule, mai cu talent,
că-s bine-nfierbântată,
orgasmu’ meu este latent,
hai, că-s întârâtată !!”
astfel micuţu’-elveţian,
of, scuze … e greşeala mea,
micuţu’ era italian,
cu batoza şi-o trăgea.
cap de porc ţipa, urla,
că nu-i plăcea pula de italian,
era prea mică, n-o satisfăcea,
constată că n-are bulan.
îşi mută curu’ mai încolo,
încetişor s-apleacă,
cu pula-n gură face polo,
cică i-o suge-oleacă.
dar, vai … şunca se prelingea,
arăta dizgraţios,
petarda mai mai că vomita
când “admira” ţesutu’ adipos.
astfel şi-aprinse o ţigară,
“băgami-aş pula-n ea de zdreanţă”,
zise, şi-urcă ‘napoi pe scară,
lăsând în urmă maaaarea grasă.
l-aşteaptă azi, l-aşteaptă mâine,
astfel treaba-i pe “gata”,
privind în gol către o pâine,
iute-o apucă foamea.
mănâncă azi, mănâncă mâine,
de ciudă pe petardă,
se simte parc-ar fi un câine,
pardon, căţea infectă, coardă.
italianu’ rătăcit se simte-acuma singur,
şi parcă s-ar întoarce din drum,
dar văzând duba flămândă, zise “sigur …”,
şi plecă-napoi cu-aripi de scrum.
haha. na, frate, tupeu maxim =)).
poezia se numeşte: … nu ştiu, găsiţi voi un nume că numai inspiraţie de poezie n-am avut.
comentarii recente: