o să trag un fum, să-mi caut altă stea … !!

“o să ne-amintim la o ţigară …”. hai să ne amintim. o luăm cum începuturile, de când eram copii. eram nevinovaţi, inocenţi, aveam privirea caldă, iubitoare, pupam pe toată lumea, zâmbeam la toată lumea. râsul unui copil e sublim, şi nu cred că există om, indiferent cât de supărat, care să nu îi întoarcă zâmbetul. copilăria e cea mai frumoasă perioadă a vieţii, e perioada după care tânjesc, e perioada în care nu ştiam pe ce lume trăiesc, şi marile tragedii se rezumau la faptul că nu găseam o anumită rochiţă pentru păpuşă, în rest … alte griji nu aveam. eram mică, eram mici toţi, eram copii … apoi am crescut, încet-încet privirea ni s-a înceţoşat, nu am mai ştiut ce e ăla zâmbet gratuit, nu am mai ştiut de sinceritate, inocenţă, nimic. am devenit zombii, oameni răi, care nu vor altceva decât binele propriu, şi atât, am devenit peste noapte oamenii mincinoşi, care vorbesc cu triplu înţeles, şi care uneori vorbesc puţin mai mult decât trebuie. nu ştiu … e aiurea, e penibil, frate !! la modu’ că o ardem trist, şi ne minţim unii pe alţii, şi toţi ştim că ne minţim, dar nu-i nimic, o facem în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. nu înţeleg de ce dracului unii pur şi simplu nu pot să fie sinceri, nu pot să spună, fratele meu, pe faţă ce vor şi ce nu vor, ba din contră, încearcă să îţi sugereze anumite lucruri prin comportament. aha … şi dacă io-s mai proastă ce se întâmplă?! dacă eu nu pricep din limbaju’ trupului cum procedezi? o iei în gură şi pleci? te tragi pe cur şi îţi închizi telefoanele? frate … la câţi am iubit io în viaţa asta, şi după câţi am jelit, şi câte nopţi nu am dormit eu … să moară mă-sa fix psiholog pe probleme amoroase mă fac. gata. cine vrea să discute cu mine, 20 de lei şedinţa. hai că e ieftin, pişam-aş pe voi, tarif de an electoral. =)) operaţiunea mă-ta a ieşit binişor, bineînţeles că se putea şi mai bine, dar nu frate, noi o ardem aiurea. ce mai contează asta? a fost ok şi punct.

“o să găsesc pacea, stând fericit de veghe …”. care pace, frate? de unde atâta pacifism? obama se arde în cur, bush a fost mare bulangiu, băsescu o ia în gură pe ascuns, în budă la universitate … androneasca se fute cu băsescu, dar ea îl aşteaptă în budă la mcd’s din romană. în parlament e orgie, ce dracu … se fut ăia cu toate cele, bagă femeile vibratoarele în ele cu totu’, sunteţi nebuni? deschideţi ochii, că pe urmă o să fie prea târziu, şi o să vă treziţi cu o maaaare pulă peste bot, aia o să fie a lu’ geoană, şi o să vă trântească o replică d-aia tăioasă: “na, futuţi morţii mă-tii, că-s preşedinte, te fut când vreau să moară mama” … şi o să înceapă să ţopăie într-un picior, înainte ca tu să te întrebi ce pula ta e cu filmele astea în capu’ tău.

culcat, soldat. trezirea. trage-o, las-o-n plămâni, te bat dacă expiri !! trezirea, soldat. un doi un doi … marş !! marşalier în memoria lui antonescu. trăiască antonescu. regele a murit, trăiască regele !! pula mea … filme proaste. da, coaie, eşti prost? filmele vin exact când crezi că s-a terminat, pişate-ai pe ele … că nu po’ să dorm. mi s-a derulat tot filmu’ cu mă-ta-n cap, şi nu po’ să-mi scot un vers din cap … bine, io îl adaptez cum îl gândesc: “l-am iubit, dar el … a vrut-o pe alta. mi-a spus – ceva scârţâie – … aha, patu’ !!”. morţii mă-tii de film prost. da, şi pe lângă asta, nu po’ să-mi scot o poză din cap. aveţi un patent de scos pozele din cap? aveţi o pastilă de cap? dacă borăsc uit tot? da? … ok. e totu’ alb în jur. ninge, plouă, morţii lor, ei ştiu ce fac … oricum e frig afară. îngeraşi, lăptic, vinarom. =)) cum frate să mănânci vinarom pe pâine la micu’ dejun? hahahaha =))=))=)). cum ar fi ca oamenii să aibe 4 ocheane? te văăăăăăăăăd !! =))

toate trec !! … chiar trec, să moară mă-sa. şi oricum eu nu pot să mă prind de ce pula mea acu’ … cre’ că două seri, plângeam de mama focului … jale mare fraţilor, şi acum n-am nici pe dracu. morţii mă-sii, io nu mă mai înţeleg. =))

oricum nu m-am înţeles niciodată … şi voi nici atât.

îmi pare rău …

• alex. îmi pare rău că te-am învinuit, şi că nu te-am crezut atunci când mi-am explicat unele chestii, şi eu o ţineam pe a mea. îmi pare rău că m-am purtat destul de aiurea cu tine, îmi pare rău că am fost idioată, şi că am scris chestiile alea. …
• r., îmi pare rău că am fost un jeg, şi că ţi-am promis că fac chestia aia, şi n-am mai făcut-o, şi că am făcut crize de nervi, când tu chiar nu aveai nicio vină.
• ciocio. îmi pare rău că mi-am bătut joc de tine, practic.
• sorin. îmi pare rău că te-am cunoscut.
• axel. îmi pare rău că n-am mai ţinut legătura atâta timp, dar … vorba aia, ne revanşăm noi, nu?

în rest? po’ să zic că îmi pare rău că am cunoscut mulţi oameni, şi că le-am acordat încredere deplină, atunci când chiar nu era cazu’. îmi pare rău că m-am ataşat de anumite persoane mult prea repede, ca apoi să constat că îmi bag picioarele, şi că nu mă mai interesează nimic. îmi pare rău că mi-am băgat pula în toate cele, şi că nu m-a interesat de nişte chestii de care ar fi trebuit să mă intereseze. îmi pare rău că i-am trădat pe mulţi, îmi pare rău că am fost atât de sinceră cu toţi, când aş fi putut să-i mint de aici pân’ la dumnezeu şi înapoi. îmi pare rău că am spus întotdeauna ce-am simţit, şi ce-am gândit, şi că până la urmă s-a dus dracului tot. îmi pare rău că nu am putut să fiu parşivă şi perversă. îmi pare rău că nu am putut niciodată să stau cu un băiat pentru bani, îmi pare rău că mi-am bătut joc la modu’ cel mai urât exact de ăia care nu meritau. îmi pare rău că nu am acordat o a doua şansă cui trebuia, şi am acordat-o exact cui nu trebuia. îmi pare rău că mi-am pierdut o săptămână din viaţă alături de tine, o săptămână în care puteam să mă distrez, şi mă fac mangă de beată, o săptămână în care decât să bat drumu’ până la dracu în praznic, mai bine stăteam acasă şi fumam liniştită. îmi pare rău că nu am avut curaju’ să spun unele lucruri, îmi pare rău că nu am avut curaju’ să arăt unora cine sunt, îmi pare rău că eu accept oamenii aşa cum sunt, în timp ce alţii găsesc mereu lucruri de schimbat la mine. îmi pare rău că nu m-ai acceptat aşa cum sunt. îmi pare rău că am preferat să mă plictisesc aiurea, şi să ascult poveşti de adormit copiii, în loc să mă duc să râd cu prietenii, îmi pare rău că am vrut să mă schimb pentru un “el”, îmi pare rău că nu am putut să pun punct atunci când era cazu’. îmi pare rău că m-am purtat urât cu unii oameni, care chiar m-au iubit, şi mă iubesc în continuare. îmi pare rău că nu te-am trimis la dracu atunci când am simţit că trebuie să fac asta.

îmi pare rău …

despre tine.

ai vrut să scriu despre tine, ok, acum scriu. nu am scris până acum pen’ că am ştiut că nu-ţi place ideea de blog, şi am zis să nu te strofoci prea tare. vrei să-ncep? ok, încep. te-am plăcut foarte mult, am ţinut enorm de mult la tine, chestia asta fiind privită prin perspectiva unei săptămâni, da? bun. nu ştiu cât de multă iubire a fost, cred că a fost mai degrabă ideea de a avea un gagic drăguţ, care să se poarte frumos cu mine, şi cred că acele cuvinte spuse cândva au cântărit destul de mult. părerea mea. pe urmă te-ai schimbat, ai devenit ceva ce nu mi-aş fi dorit, şi cred că în aceeaşi măsură ai devenit un fel de obsesie pentru mine. da, am ţinut la tine, m-am strofocat destul de tare, m-am agitat, m-am crizat, am avut nevoie de tine ca să văd cât de mult m-am schimbat. ai fost persoana pentru care m-aş fi dus la dracu şi aş fi venit înapoi cu braţele deschise. ai fost cel la care mă gândeam mereu, şi zi şi noapte … păcat că nu ai înţeles nimic din toate astea, păcat că nu ai învăţat nimic de la mine, păcat că nu ai putut fi altfel, păcat că a trebuit să introduci şi alte persoane, păcat că a trebuit să se întâmple aşa. nu regret nimic, decât faptu’ că am pus suflet atât de repede, şi că m-am bucurat atât de tare, că pentru tine aproape renunţasem la blog, chestie pentru care aproape te urăsc. nu po’ să spun că te iubesc, nu po’ să spun că nu simt nimic pentru tine, dar ştiu că acum nu m-aş mai duce la dracu, nu m-aş mai agita, nu aş mai face nimic pentru tine. ai vrut să îţi baţi joc, să fii sănătos. rămâi cu ea, şi atât. pe mine nu mă mai interesează absolut nimic, o să îţi dai seama cândva ce fel de om am fost eu, poate o să realizezi mai târziu ce am simţit eu pentru tine. tu acum eşti un copil, nu compara o fată de optişpe ani, cu un băiat de aceeaşi vârstă. am înţeles multe chestii în legătură cu tine, chestii pe care nu o să le auzi niciodată, pentru simplul fapt că nu am de ce să ţi le zic. sper totuşi să te schimbi, să nu mai crezi că oamenii sunt atât de proşti, pentru că … vezi tu, într-o zi o să te arzi rău de tot. mie nu mi-ai făcut nimic ca să te ard eu, sau să umblu cu scheme aiurea, că dacă îmi făceai … trust me, ieşea foarte nasol. acum vin cu nişte întrebări, care să te ajute să îţi dai seama de nişte chestii.

m-ai ascultat vreodată?

ţi-a păsat vreodată cu adevărat?

ai venit vreodată în crângaşi?

ai vrut vreodată să vezi ce fel de om sunt?

te-a interesat ce simt?

te-a interesat cu cine umblu, ce învârt, ce şmenozeli fac?

te-a interesat de mine?

nu. atunci nu poţi să spui că mă cunoşti. îţi mai spun ceva: m-ai cunoscut aşa cum am vrut eu, de faţă cu tine am evitat să răspund la telefon, şi rareori ai avut ocazia să vezi cum sunt de fapt. mi-ai cunoscut părţile bune combinate cu o criză de nervi. nu te-a interesat să afli ce m-a adus în starea aia, atunci nu trage concluziile. ai spus că ştii ce e viaţa, că e grea … nu ştii nimic. pana mea, nu am ce să îţi mai spun, decât un singur lucru: schimbă-ţi felul de a fi, că nu o să ai nimic de câştigat, oamenii nu sunt aşa de proşti cum îi crezi tu. şi dacă am tăcut de foarte multe ori, nu a fost pentru că sunt proastă … a fost pentru că am ţinut la tine. dar ai avut grijă să strici tot. şi să zici merci că nici acum, în ultimă instanţă, nu te înjur, aşa cum nu am făcut-o nici până acum.

oricum nu ai înţeles nimic din toate astea. atât despre tine.

imperfecţiunea îşi spune cuvântul.

nu sunt perfectă, am spus şi o repet, chiar dacă mulţi care mi-au citit blogu’ au crezut ei aşea, în căpşoarele cele mici şi secătuite de atâta inteligenţă supremă, cum că eu mă dau perfectă. nu e nici pe departe aşa, recunosc, am şi eu defectele mele, calităţile mele, împlinirile şi nereuşitele mele în viaţă, dar ceea ce m-a făcut să mă gândesc de două ori la asta au fost întâmplările de azi. a fost una din zilele alea care îţi deschid ochii şi te fac să vezi ce fel de om eşti de fapt, te fac să realizezi că te-ai schimbat prea mult, şi că ai devenit ceva ce nu-ţi place. tocmai de asta o să pun fullstop, şi o să încerc să mă redescopăr. ce nu-mi place la mine? nu-mi place că mă smiorcăi din orice, că am grijă să reproşez fiecăruia câte ceva, în loc să mă uit şi la mine, să constat că nici eu nu stau prea bine la anumite capitole. nu-mi place că cedez nervos din orice tâmpenie, şi că am tendinţa de a face din ţânţar armăsar, nu-mi place că înjur, nu-mi place că fumez, nu-mi place că nu mai am alura aia de copil inocent pe care o aveam cândva. copiii, muzica rap vă strică, vă face să fiţi ceva ce nu vreţi !! până la urmă e doar o chestie de timp şi dezobişnuinţă,  până o să mă schimb, dar mi-am promis că o voi face. voi fi ce am fost cândva, bineînţeles cu mici îmbunătăţiri, şi … acu’ pe bune, asta nu înseamnă că o să am mentalitate comunistă, sau ştiu eu ce cai verzi pe pereţi visaţi voi. nu, e chestia că nu mai vreau să fiu aşa, pentru că mă distrug pe mine însămi, şi nu-mi mai place. da. nu-mi mai place de mine, nu mă mai suport, am început să mă crizez din orice, să mă port aiurea cu toţi, să mă supăr din orice … şi a fost nevoie ca “el” să îmi deschidă ochii. un “el” care ştiu că ţine la mine, indiferent de situaţie. un “el” la care ţin şi eu la rândul meu.

cât despre mine, sunt ok, sunt bine. nu o să discut cu absolut nimeni despre postarea asta, şi despre “de ce am pus-o”, aşa că cel mai bine vă prefaceţi şi voi că plouă, aşa cum probabil o s-o fac şi eu. consider că e cel mai bine. cât despre ura mea faţă de cei din jur … cred că va fi primul lucru pe care îl voi schimba.

listă cu chestii pe care vreau să le schimb la mine:

• ura faţă de cei din jurul meu
• limbajul vulgar
• smiorcăiala fără rost
• tragerea de concluzii pripite
• crize, crize, crize … o să ajung la balamuc în ritmu’ ăsta
• certurile fără folos, care nu îmi aduc nimic bun
• rasismul
• smardoiala inclusă recent în al meu cerebel … asta nu ştiu cum a ajuns, cert e că e şi ea pe acolo
• neînţelegerea persoanelor pe care chiar le iubesc
• din nou crizele … astea-s multe, de-aia le scriu mai des
• acordarea unei a doua şanse
• crizele fără motiv
• fumatul
• consumul de alcool … chiar dacă n-am mai băut de ceva timp, se pune
• micile deviaţii de comportament

cam asta vreau să schimb, sper totuşi să reuşesc, şi să devin o dată pentru totdeauna şi eu normală, fără să se uite lumea la mine ca la felu’ paişpe, fără să zică unii şi alţii lucruri aiurea despre mine. am mai spus, e doar o chestiune de voinţă, şi de ambiţie, şi chiar vreau să renunţ la tot, pentru … să zicem “o viaţă mai bună”.

noapte bună.

l-am votat pe becali !!

cine a zis, frate, că viaţa e naşpa? băi, vă zic eu, la modu’ cel mai serios că viaţa e cât se poate de frumoasă, important e s-o trăieşti aşa cum vrei tu. în fond şi la urma urmei viaţa se rezumă la ce vrei tu, şi la ce îţi place ţie, şi tocmai asta ne face diferiţi de ceilalţi. dacă îţi place o anumită culoare, sau o anumită formaţie, un anumit gen de muzică, ieşi, frăţie, în faţă şi spune ce-ţi place, şi asumă-ţi anumite consecinţe, nu te feri. crede-mă, nu toţi te vor place, nu toţi o să zică “mamă, frate, eşti super tare”. mulţi îţi vor da în cap şi te vor judeca mai rău la judecata de apoi, da’ nu contează. fii bucuros pentru că eşti tu însuţi şi nu eşti ce vor alţii să fii.

eu sunt eu. sunt aia care poa’ să fie şi serioasă şi tristă şi veselă şi în toate felurile. pentru unii sunt o nenorocită, pentru alţii sunt o bună prietenă, alţii văd în mine o mare distrusă, iar alţii mă văd super tare. nu mă interesează ce crede lumea, nu mă interesează nici părerile alea bune, nici alea proaste, nici niciuna. sunt aşa cum vreau să fiu, şi pentru mine asta contează cel mai mult. am avut întotdeauna curaju’ să ies în faţă şi să-mi exprim opiniile fără niciun pic de jenă, aducând, bineînţeles şi argumente în favoarea lor. pentru mine fetele se rezumă la panarame sau fete cuminţi, şi restu’, iar restu’ se rezumă la alea care vor să fie ceva ce nu sunt. băieţii sunt băieţi, ăştia po’ să facă ce vor ei, că nu le dă nimeni în cap dacă şi-o trag cu vreuna, sau dacă vin târziu acasă, eventual nu dau deloc pe acolo. pentru mine există oameni nenorociţi, oameni buni, şi restu’, iar restu’ sunt ăia care au toane. pentru mine nu contează cum se îmbracă un om, sau cât de mulţi bani are, frate, dacă eşti om, eşti om, şi nu contează câte miliarde ai în cont, atâta timp cât habar n-ai ce e aia conversaţie. sunt aia care îţi dă în cap şi nu regretă, aia care te lasă în urmă fără nicio explicaţie, aia care dacă se întoarce vreodată undeva de unde a plecat, înseamnă că a ţinut întradevăr la oamenii ăia. sunt aia care îşi cere scuze doar dacă consideră cumva că ea a greşit. şi ştiu că mulţi nu înţeleg nimic din ce am vrut eu să spun aici … ideea e că: frate, dacă vrei să-ţi trăieşti viaţa, trăieşte-o. fă numai ce-ţi place, dă-le dracului de principii şi moralităţi, şi alte vome de genu’ care te ţin pe loc. dacă nu-ţi place ceva, fii întradevăr om, şi spune-o pe faţă, şi pleacă atunci când încă mai ai timp, nu când e prea târziu.

şi, da, o spun pentru toată lumea: l-am votat pe becali, şi o să-l votez întotdeauna pe becali. de ce? pentru că aşa nebun cum e el, e cel mai normal dintre toţi, şi indiferent dacă e oier sau nu, consider că omu’ ăsta poa’ să facă ceva bun din ţara asta. şi nu vă mai gândiţi la becali patronu’ stelei, gândiţi-vă la becali omul. că e totuşi om. oameni reduşi ce sunteţi !!

scrisori.

o droaie de sentimente îmi inundă sufletu’ şi mintea în acelaşi timp. o grămadă de filme îmi vin în cap, o mulţime de gânduri îmi fac mintea să zboare în alte părţi. trăiesc sentimente contradictorii, şi nu am înţeles nici până acum cum poţi urî, şi iubi în acelaşi timp o persoană.

o urăsc pentru că e proastă, o urăsc pentru că se bagă aiurea în viaţa mea, o urăsc pentru că îşi bagă nasu’ în geanta mea, o urăsc pentru că nu mă înţelege, pentru că nu m-a învăţat cum să am încredere în ea, şi să-i zic totul … o iubesc pentru alte motive, pe care nu le voi scrie aici, dar ştiu clar că o iubesc. mai răruţ, ce-i drept, dar o iubesc. atât despre ea.

sunt ciufută, ţâfnoasă, a dracu’, nenorocită, idioată … nu mă călca pe nervi, că nu ştiu ce-ţi fac. mai bine zis: nu ştiu ce nu-ţi fac. dacă vezi că am draci pe tine, nu te băga aiurea în seama; dacă vezi că nu-ţi zic de ce am draci pe tine, nu mai insista – probabil o să-ţi povestesc altă dată, însă nu acum, nu azi, nu într-un viitor apropiat. ştii foarte bine ce ai făcut, şi cum ai procedat … mă piş pe ea, şi pe friendship’u’ vostru =)), că d-aia nu mai pot eu. dar m-ai enervat. atât şi despre tine.

p., tu m-ai umplut de nervi în ultimele două zile. m-ai secat … m-ai dat dracului, ca apoi să mă scoţi din praznicul său. ce po’ să zic? că m-ai enervat când ai zis că nu-ţi convine cum scriu, că ai început să faci scheme, şi să o iei înainte când am vrut o ţigară de la tine, că te porţi foarte aiurea cu mine, că am impresia că te dai to’arş cu mine aşa, de chestie? le-am scris de deja … o să trec peste, că eşti cam cel mai bun prieten al meu, da’ m-ai umplut de spume. ţine cont … eşti cam singura persoană pe care nu o înjur, şi nici nu o voi înjura vreodată. aviz amatorilor.

r., tu ai fost idiot de când te ştiu … nu înţeleg ce te face să crezi că te-ai schimbat acum, şi că nu mai eşti aşa. ai dat vina pe mine aiurea, mi-ai urlat în telefon şi mai aiurea, mi-ai făcut crize tot aiurea. te înţeleg şi pe tine, dar priveşte ca lumea în juru’ tău, şi o să vezi că nu te-am trădat niciodată, că nu am umblat niciodată cu scheme naşpa la adresa ta. când pe alţii i-am invitat la felaţii, în privinţa ta m-am rezumat la a spune că “eşti prost”. eşti naşpa, eşti varză, eşti praf dacă tu întradevăr crezi asta.

şi spun de acum că nu o să mă scuz niciodată că mi-am spus părerea despre un anumit subiect, sau o anumită persoană. nu o să iau asupra mea anumite fapte, doar pentru a vă face pe voi să vă simţiţi bine, sau pen’ că probabil aşa credeţi voi că se consolidează o prietenie. dacă nu po’ să fiu ca voi … eu merg mai departe, şi cred că s-a observat asta demult, deoarece schimb foarte des anturajele. azi cu unii, mâine cu alţii, poimâine cu restu’. nu contează … funcţionez pe sistemu’: “îmi rupi inima, îţi rup capu’”. nu ştiu exact unde am auzit asta, da’ îmi place cum sună. adică, sună aşa … ameninţător, smardoi, periculos.

închei în stil clasic.

deleted.

deleted.