Arhiva

Archive for august, 2009

degetu’ mijlociu.

august 31, 2009 diZeeh. 2 comentarii

uite, mă, vedeţi cum omu’ încearcă să fie bun, drăguţ, să nu înjure, nu mai vorbească foarte urât, să fie calm, şi să nu dea replică tăioasă tuturor? voi ce faceţi? aa, păi aiurea, vă apucaţi să criticaţi, să băgaţi de la voi, să scoateţi tot de la voi, eventual să adăugaţi şi de la alţii … că deh, aşa e la români. bun, precizez anumite lucruri pentru minţile înguste peste care dau de vreo două-trei zile, că poate nu se înţelege.

1. vorbesc când vreau eu, nu când vrei tu, prostule. dacă nu îţi convine, atunci să fii sănătos; aşteaptă să termin, şi pe urmă te poţi masturba de câte ori vrei tu.

2. da, înjur. vorbesc foarte urât pentru o fată aşa frumoasă ca mine, şi nu e frumos. asta e. ce vrei să fac? să mă dau drept prinţesă, şi o ard cu cocalaru’ din tine? nu, mulţumesc. bine că vorbeşti tu frumos, ca un “gheiuţ”, şi eşti foarte bine privit de ceilalţi – era o glumă partea cu privitu’.

3. frate … nu-s piţipoancă, nu-s copil, şi ce mai vorbesc ăştia de mine pe “saituri”. prinţesă, eşti doar o cocalară friptă, prăjită şi fiartă, care nu ştie altceva decât să se bage ca musca în … ştim noi ce (începe cu “c” şi se termină cu “t”), criticându-mă pe mine. ok, sunt arogantă. altă expresie mai ai?

4. mă, sincer îmi pare rău că nu te-am putut înjura atunci când m-ai enervat prima oară, dar nu e nimic, că trec relativ repede astea două săptămâni, şi pot trece la atac. te bagi în viaţa mea? perfect, atunci mă suporţi, şi mă respecţi … că dacă nu, eşti liber să pleci, ca mulţi alţii, deşteptule, care eşti tu deştept, proaspăt picat din coceni, cu caterincă expirată. marş.

5. bă, sunt fericită. şi ştii de ce? că vine dilaitu’, mă, d-aia. nah !!

degetu’ mijlociu. pa.

blaxy girls – e vina mea

Poate îmi doresc mult prea mult
Să te urăsc
M-ai distrus complet, fără rost
Asta ai vrut
Să mă vezi plângând când te văd
Cum îi zâmbeşti
Cât de mult tu o priveşti…

Nu te înteleg, chiar ai vrea
Să-ţi aparţin
Să mă moleşesc când te văd,
Să nu-mi revin
Să cerşesc mereu ceea ce
Cândva eu aveam
Cât de mult noi ne iubeam…

Refren (x2):
E vina mea, c-am vrut să iubesc
E vina mea, că n-am vrut să te rănesc
E vina mea, c-am încercat să trăiesc
Vise ce ieri s-au pierdut

Poate îmi doresc mult mai mult
Să mă iubeşti
Să te-ntorci plângând
Şi să-mi spui că n-ai să greşeşti
Că sunt singura la care tu mereu te-ai gândit
Poate asta mi-am dorit…

Nu mai sunt la fel cum eram
Nu mai suport
Să mă vezi plângand, suspinând
Să sufăr nonstop
Pentru că nu ştii dacă poţi lupta pentru noi
Poate am visat în doi

Refren (x2):
E vina mea, c-am vrut să iubesc
E vina mea, că n-am vrut să te rănesc
E vina mea, c-am încercat să trăiesc
Vise ce ieri s-au pierdut

E vïna mea… (x6)

Categories: Tampenii !! Tags:

ăăă … da. cică !!

august 30, 2009 diZeeh. 2 comentarii

bă, nu vă înţeleg. chiar nu vă înţeleg. şi să dea dracii de nu m-am chinuit un picuţ să pricep anumite chestii, da’ nu pot. cre’ că-s io mai îngustă, aşa, că altfel nu-mi explic. adică voi vorbiţi de sinceritate, mă? adică îmi spuneţi mie că-s mincinoasă? păi, mă … ăsta care eşti vără’miu, am zis io vreodată că nu îmi mai place? băi, r., te-ai sclerozat? ţi-e frig? am presupus numa’ că l-o fi trimis mă-sa de unde a venit, că n-a venit în ro. să caute gagici. citeşte, frate, ca lumea înainte să îmi bagi mie pe gât verzi şi uscate, că am zis şi am dres, şi de fapt nu e aşa, că-s mincinoasă. băi, copilu’ … pe mine poţi să mă faci în toate felurile posibile, da’ mincinoasă şi falsă niciodată. niciodată nu am zis ceva ce nu am gândit. da, poate de multe ori în viaţă mi-a fost târşă să zic ce gândesc, da’ în momentele alea am tăcut. în niciun caz n-am minţit. n-am spus ca alţii “vaaai, ce tovarăş bun îmi eşti”, şi pe la spate să te fac de boala copiilor. nu mă compara pe mine cu copiii cu care ai umblat tu, şi nici nu mă confunda cu ei. vrei sinceritate? perfect.

da, frate. încă îmi place turcu’, încă mă gândesc la el, încă mă gândesc de ce mama dracului a procedat în halu’ ăla … şi ieri din cauza lui eram în starea în care eram, azi tot din cauza lui sunt în starea asta. îi spuneam şi milkăi că sunt cea mai proastă progenitură a familiei, deoarece proastă fiind, m-am îndrăgostit de primu’ cioroi negru de fum şi vânăt pe care l-am întâlnit. bă, măcar nu e ţigan. şi … da. de fiecare dată când am fost în plaza m-am uitat după el, am sperat să vină la mine, sau măcar să dea un semn că i-ar păsa. s-a mulţumit să se uite la mine ca la felu’ paişpe’, cu ochii beliţi cât două cepe degerate. ochi de care m-am îndrăgostit. altceva? crezi că mi-era târşă să recunosc? nu, frăţică. asta e. se întâmplă şi la case muuult mai mari. m-am îndrăgostit ca proasta de unu’ care nu merită nici 2 bani. :D e ok acu’?!


stări.

august 29, 2009 diZeeh. 1 comentariu

iar mă apucă una din stările alea în care chiar habar nu am ce caut eu aici, şi încotro mă îndrept – stări de care m-am săturat până peste cap. mă gândesc la tot felu’ de eşecuri, mă gândesc “cum ar fi fost dacă”, îmi amintesc tot felu’ de momente neplăcute, prin care am trecut. e nasol. şi uneori chiar simt că nu mai pot … că nu mai pot să fac pe omu’ vesel, când de fapt nu e aşa, să râd chiar dacă îmi vine să plâng. conştiinţa nu mă lasă să-mi trăiesc liniştită viaţa, şi are grijă să-mi amintească tot timpu’ că ea există, că e acolo, şi că n-o pot înlătura sub nicio formă.

fumez o ţigară, în speranţa că poate îmi va trece. am tot felu’ de filme nasoale, îmi văd toată viaţa trecând prin faţa ochilor … mă simt ca într-un metrou, care merge cu viteza luminii, iar în jurul meu se derulează toate momentele importante prin care am trecut. mă întreb ce caut aici. la modu’ cel mai serios, eu chiar nu ştiu. şi mai fumez o ţigară. mă simt frustrată de multe chestii, despre care nu am vorbit niciodată. da, am şi eu frustrările mele, bine ascunse undeva acolo, care, din câte observ, mai au puţin şi ies la iveală provocând dezastru în jurul meu. mi’e dor de multe persoane, şi îmi pare rău că nu am spus întotdeauna ce am gândit. uneori îmi doresc să fiu singură, să nu am pe nimeni în jurul meu, să nu fi întâlnit niciun om niciodată, dar … nu se poate. şi toate astea rămân doar zile şi momente proaste, peste care probabil voi trece repede. probabil. nu … cred că niciodată nu am trecut cu adevărat peste ceva ce m-a făcut să mă simt nasol, şi au fost destul de multe chestii. mi-aş dori să dau peste cineva care să fie dispus să mă asculte, fără să mă întrerupă, fără să mă judece … să mă lase să mă descarc, şi să vorbesc până îmi vine rău. dar aici intervine neîncrederea în oameni. cum poţi avea încredere în cineva în ziua de azi?

cum aş putea să-mi dezvălui sentimentele şi gândurile cele mai ascunse, atâta timp cât în jurul meu toată lumea râde şi afişează zâmbete de compasiune asupra eşecurilor mele? nu, n-am nevoie de compasiune. am nevoie de înţelegere, am nevoie să fiu ascultată, am nevoie să pot plânge pe umărul cuiva, am nevoie să povestesc cuiva viaţa mea de la capăt până în prezent … am nevoie să spun cuiva ce am simţit când am trecut prin toate astea … am nevoie să fiu ţinută în braţe, am nevoie de sinceritate, nu de zâmbete false. nu vreau să mă mai ascund după tot felu’ de măşti, tocmai pentru a nu mai trece prin situaţii de genu’.

da, ştiu, sună trist. parcă îi aud pe toţi: “mamă, frate, s-a sensibilizat bia”. frate, am un suflet, am o inimă … am o conştiinţă care nu mă lasă să dorm de multe ori. şi nu îmi place când se râde de mine, mă dor tot felu’ de chestii … mai ales faptu’ că mulţi râd de mine. mulţi mă judecă după aparenţe, fără să se gândească la faptu’ că eu poate sunt altfel de fapt, că poate ăsta e modu’ meu de a mă apăra de oameni.

nu, nu vă gândiţi la astea, şi n-o să faceţi asta niciodată. am cerut prea mult când am vrut să mă asculte cineva? am vrut prea multe de la viaţă? am spus pe faţă ce am gândit despre anumite subiecte, dar niciodată nu s-a apreciat asta. toţi se rezumă la faptu’ că-s “tipa care se îmbracă în negru, cu un cercel de-un fel, şi unu’ de-alt fel”. da’ nimeni nu m-a întrebat vreodată “frate, ce simţi în momentu’ ăsta?”. nu.

ce simt în momentu’ ăsta? că vreau să vorbesc cu cineva, simt neputinţă în faţa vieţii … mă simt ca într-o cuşcă, mă simt singură …

nimeni nu îşi dă seama cât mă dor anumite remarci tâmpite, nimeni nu se gândeşte că poate mă simt aiurea. sentimentele mele nu contează. ce simt eu nu contează. mă întreb ce contează?

şi … da. am plâns, plâng, şi pun pariu că voi adormi plângând. şi chiar vă rog să vă spargeţi de râs, dacă simţiţi nevoia.


bă, se termină vacanţa !!

Categories: Personal

băieţii o “arde” exclusivist.

august 28, 2009 diZeeh. 5 comentarii

în viaţa mea asta mică şi pufoasă, şi extrem de stresantă uneori, am întâlnit tot felu’ de băieţi, care au dat dovadă de temperamente ce merită a fi amintite aici. menţionez că nu au fost neapărat gagicii mei, ba chiar mi-au fost prieteni, duşmani, amici, cunoştinţe, rude, unii dintre ei chiar şi iubiţii mei, dar nu asta contează, ci faptul că multe comportamente nu au fost înţelese de mine. încep.

1. băiatu’ “zmeu”. îl recunoaşte-ţi, nu, fetelor? e tipu’ ăla care o arde aiurea, ba chiar trist, prin tot felu’ de locaţii mai mult sau mai puţin dubioase, cu ţigara-n bot, căutând mereu fel şi fel de prăzi. nu … nu se opreşte la fete. nu, nu. caută chiar şi băieţi, dar nu pentru “a se linge” cu ei, ci pentru a le căuta nod în papură, adică motiv de a-i bate. e tipu’ cu smardoiala, la care nu ai voie să te uiţi mai ciudat puţin, că ţi-o iei sigur. cu fetele se comportă frumos în primele zile, dar apoi, la scurt îşi dă arama pe faţă. la modu’ că te face să te crezi protejată, importantă, şi pe urmă, când ţi-e lumea mai dragă, îţi trage un dos de palmă, de te închini, şi zici “ce-a fost aia!?”.

2. băiatu’ vulgar. aduce puţin cu număru’ 1, doar că el e ceva mai mult. adică după ce că se crede mare sculă de om, mai trânteşte şi câte-o înjurătură, când chiar nu are rost. pentru el nu contează unde e şi cu cine stă de vorbă, ba din contră, va profita de fiecare deschidere a gurii, pentru a-şi invoca organu’ … sau chiar organele. înjură pe oricine, indiferent dacă cunoaşte, sau nu, inclusiv pe gagică-sa.

3. băiatu’ mamei. ăsta e în general tocilar. dacă nu e tocilar, n-are farmec. e băiatu’ ăla care o arde numai în faţa blocului, şi nu iese din cartier decât o dată pe an “când dă drumu’ la beculeţele din unirii”, pentru că nu-l lasă mămica. e strâns legat de fusta acesteia, iar atunci când se aude un tunet din depărtare, să fii sigur că e primu’ care pleacă acasă, ca să nu se panicheze mămica prea tare. cu fetele? se comportă oarecum acceptabil, dar pentru a avea o relaţie de durată cu acesta trebuie îndurată proba de bază. adică întâlnirea cu mămicuţa scumpă şi dragă, moment în care răspundeţi de 10 ori la întrebarea “ce vrei de la băiatu’ meu”, şi încă de 15 ori la întrebări de genu’ ” îl iubeşti? nu? măcar ţii la el? aa, e bine. deci nu îl iubeşti, nu? a, da’ ţii la el”.

4. gigoloiu’. ăsta e tipu’ ăla care crede că o are exagerat de mare, şi se crede foarte bun la pat, şi crede că ştie cum să facă o femeie fericită. spune tuturor fetelor că le iubeşte, promite marea cu sarea, nu e genu’ care să aducă flori, sau măcar o zdrăngănică, acolo, de efect … el îşi cheltuie banii pe prezervative, pentru ca apoi să încerce din răsputeri să-şi convingă gagica s-o facă fără. dubios. bine, nu dă chiar toţi banii pe prezervative. mai opreşte câteva zeci de lei pentru “bambu”, şi alte locaţii de genu’. se laudă că a fost prin toate restaurantele luxoase bucureştene … etc.

5. lăudărosu’. ăsta se laudă ca şi celălalt că a spart nu ştiu câţi bani, în câteva zile, în nu ştiu ce locaţii luxoase. oooo. ăsta povesteşte de 7 ori pe zi, ce-a făcut el când a fost în italia, şi câţi bani a pierdut în cazinou’ din las vegas. suferă cu maşina primită de la tăticu’ super bogat, de ziua lui, şi ăşi etalează de fiecare dată când are ocazia, portofelu’ doldora de bani. ăsta e bun dacă vrei să-l faci de bani. da’ tre’ să ai cap bun şi inteligent pentru aşa ceva.

6. mincinosu’. ăsta n-are bani nici să treacă strada, dar povesteşte mereu ce-a făcut când a fost nu ştiu unde, cu nu ştiu câţi oameni, şi a plătit el, şi culmea … au mai apărut şi nişte gagicuţe de nu se ştie unde. ăsta spune mereu ce familie cretină şi inaptă are, şi ce tru e el şi frac-su’, şi tovarăşii lor. dacă îl chemi la o ţigară, în colţu’ blocului, spune că de fapt e în nu ştiu ce club. dar de fapt stă şi o freacă privind “praivăt spais”. minte că pleacă do’o săptămâni în ibiza, şi de fapt o arde pe balcon, mâncând seminţe. şi pe gagică’sa o minte, logic.

7. ruşinosu’. bun, te vede, îl vezi, se uită la tine 7 ore, te uiţi şi tu la el tot 7 ore, da’ nu vezi nicio urmă de acţiune. oau. trimite soale peţitoare să facă rost de număru’ tău de tembelefon, şi te sună noaptea, când tu probabil dormi, da’ nu-i nimic. deci te sună nu vorbeşte aproape nimic, întâlnirile decurg trist, plictisitor. se ajunge la minute bune de privit unu’ în ochii celuilalt. degeaba încerci să legi o conversaţie că dă răspunsuri foarte scurte, şi îţi ia chefu’ de gagicăreli ieftine. naşpa. şi nici n-au curaju’ să-ţi spună-n faţă că nu vrea nimic de la tine. nuuu, aiurea.

8. “inteligentu’”. ăsta se crede mai deştept ca oricine. el ştie tot ce se poate şti. da’ dacă-i pui o întrebare al cărei răspuns nu-l cunoaşte, schimbă discuţia, şi o întoarce cum vrea el. vorbeşte din ce aude şi el pe la prietenii lui, sau din ce vede prin filme. n-a citit în viaţa lui nicio carte, iar dacă dă de vreo gagică şi mai inaptă ca el, o face pe aia de boala copiilor. adică îi îndrugă povestioare fantastice despre crearea universului, despre maşina cu aburi, despre preşedinţii americani, şi alte chestii, de nu mai ştie de ea. dar să nu te pună dracu’ să-l contrazici, că brusc devine băiatu’ număru’ 1.

9. cocalaru’. ăsta se recunoaşte din prima. din “viaţa mea”, “prinţesa mea”, “iubirea mea”, nu te scoate, şi uneori ai impresia că nici nu ştie cum te cheamă. e gherţoi vânăt, afumat de mic, negru tuci, cu ochii bulbucaţi când vede o bunăciune pe stradă. nu ştie ce-i ăla respect, sau cu ce se mănâncă el. are dita’ burtoaca, şi poartă tricouri mulate, eventual sigle “dulce ca blana”, “imperiu’ harmani”, “viersaceee”, “adi bass”, “niche” … d-astea. ţipă pe stradă ca idiotu’, se crede mare om, se bagă în seamă cu japca, şi are un vocabular care lasă de dorit. se crede băiat finuţ … şmenozar, dorit de toate femeile, mai ceva ca gigoloiu’ de la 4.

10. nesimţitu’. ăsta vede că nu-l bagi în seamă, că nu îi răspunzi la saluturi, şi începe să tragă de tine ca bou’. dacă ţipi la el, te jigneşte. dacă îl jigneşti şi tu, te ameninţă. dacă îl ameninţi şi tu, şi vede că eşti mai bazată ca el, o dă în dulcegării siropoase. niciodată nu se lasă bătut cu una cu două, şi pentru el toate fetele au preţul lor.

11. trendoidu’. ăsta se schimbă după cum bate vântu’ modei. adică azi se ascultă maneaua? perfeeect, scoate ţoalele de manelar din şifonier, şi e cul. mâine se poartă funkiştii? buun, scoate ţoala “fanchistă” de la naftalină, o aruncă pe el, dă fuga la frizer, unde se tunde “avec le ciob”, şi aşteaptă ca fetele să întoarcă tărtăcuţele după el. mâine se poarta raggae? ăăă, nici asta nu e o problema. extensii, freză d-aia “suk”, şi gata, s-a asigurat că e în trend. ăsta e el.

atât despre voi. vă regăsiţi, nu? haha, asta era şi ideea.

voi, mă !!

august 28, 2009 diZeeh. 5 comentarii

ştiaţi că:

- “sake” în engleză înseamnă “drag”, în japonia reprezintă o băutură, iar “sacke” în germană înseamnă “buzunar”?!

- “traum” înseamnă în limba germană “vis”?!

-”panică” în limba neogreacă este “panikos”?!

-”milka” provine din alpi, şi este de fapt cea mai bună ciocolată de pe piaţa românească?!

-”diana” provine dintr-o veche limbă indo-europeană, şi înseamnă “divin, ceresc”?!

-”alexandru” provine din greacă şi înseamnă “protectorul oamenilor” (alexandros), în timp ce “ştefan” înseamnă “purtătorul cununei învingătorului”, în aceeaşi limbă?!

-sfântul alexandru era arhiepiscopul constantinopolului?!

… nu ştiaţi, nu?

Categories: Personal