aviz ciorilor – muriţi !!

frate, nu suport ciorile, şi nimeni nu poate schimba asta. da, sunt rasistă, sunt plină de prejudecăţi, dar nu îi suport. urăsc să văd grupuri de oamenii de toate culorile, şi toate mărimile. i-aş pune pe toţi într-un tir, şi i-aş trimite la mama dracului, să scăpăm de ei. nu suport ca o cioară incultă, care habar nu are pe ce lume trăieşte, şi nu are strop de cultură generală, să se apuce să-mi ţină discursuri despre cât de naşpa e ce fac eu. nu suport să îi aud cum pocesc limba română, nu suport să văd cum ciorile se umplu de bani, şi au palate, dar nu îi întreabă nici dracu’ de unde au procurat banii. nu le suport mirosu’ … duhoarea, şi toate cele. nu suport să se aşeze o cioară vânătă lângă mine în metrou, aşa cum nu suport să îşi bage mâna în geanta mea. nu îi suport când în metrou, îmi scot cartea să citesc, şi mai au puţin şi se aşază pe mine, ca să vadă ei “domne …” ce citesc. nu îi suport !!

îmi vine să urlu, să răcnesc, să zbier, când îi aud cum se măscăresc ca la uşa cortului. nu suport să vină la mine un puradel colorat, să-mi ceară 1 leu, “pentru o pâine”. nu suport să îi văd cum scuipă, şi cum îşi etalează pletele absolut kilometrice, crescute prin toate părţile. nu îi suport când vin în locuri publice să se spele (ştrand). nu îi suport când put, şi duhnesc, de li se simte mirosu’ de la sute de metri distanţă. nu îi suport pentru că sunt beţivi, şi se iau de fete pe stradă, nu îi suport pentru că tot timpu’ strigă după mine “ce frumoasă eşti. nu-mi dai şi mie nr. tău de telefon?”. nu îi suport din n şi n motive, dar cel mai mult îi urăsc atunci când fac pe deştepţii, şi îmi ţin lecţii de viaţă, prin intermediul internetului, făcând sute de erori gramaticale, într-un textuleţ de … 7-8 rânduri.

băi, ciori borâte, n-am făcut generala împreună, nu am citit aceleaşi cărţi, eu n-am crescut în tomberoane ca voi … tata n-a furat în viaţa lui, mama nu are fuste lungi, până-n pământ. nu am fost niciodată la cerşit, nu mă laud cu haine de firmă, nu mai ascult manele, am o cultură generală destul de vastă. pe ce bază îmi faceţi voi morală? da’ voi vă cunoaşteţi drepturile? ştiţi ce drepturi are un om, un cetăţean român, şi ce drepturi nu are? lăsaţi-mă-n pula mea să-mi trăiesc viaţa liniştită, fără să vă mai aud remarcile tâmpite, că sincer … mi se rupe mie de ceea ce credeţi voi.

muie.

la mulţi ani !!

la mulţi ani, vecineeeee !!

să fii sănătos, fericit, iubit … să ai parte de tooot tot tot ce-ţi doreşti, inclusiv de băutură, femei, ţigări şi bani, că … fără astea nu se poate.

petrecere frumoasă !!

faci cinste c’un redd’s cum ne întâlnim. te pupă vecina taaaaaa !! :*:*:*:*:*

:x:x:x

b.g. – brigada giuleşteană

ok, ştiţi că sunt bolnavă, nu mai e un secret pentru juma’ de populaţie ) (exagerez), dar … ca de obicei se mai trezeşte câte unu’ să-mi zică să scriu ceva “memorabil” pe blog. bine … scriu. gata, scriu.

din toţi ăştia care se dau prieteni, şi vai, frate … pot spune că doar câţiva au fost lângă mine, şi chiar nu s-au temut nici măcar o secundă, că ar putea lua boli şi … germeni de la mine. ) amiba dracu’.

noi suntem ăia pe care nu ai vrea să îi ai prin preajmă, oamenii care îţi vor spune în faţă ceea ce eşti (sau ceea ce nu eşti), oamenii care râd tot timpul, indiferent de circumstanţe, oamenii pentru care valoarea banului nu s-a inventat. suntem cele mai tâmpite creaturi de pe planetă (şi nu noi spunem asta), suntem ăia care deşi au vârste cuprinse între 17 şi 21 de ani, îţi aruncă cu pungi de apă în cap, cu o’o în maşină, sau alte minuni prin adidaşi. nu suntem noi mari bucătari, şi am demonstrat asta de mii şi mii de ori (şi o mai demonstrăm, dacă e nevoie), dar nici nu murim de foame (slavă domnului, că s-a inventat fripteusa). noi bem cola în cantităţi industriale, şi … alcoolu’ e legea noastră nocturnă – recunoaştem şi noi că bem ca porcii. noi avem un şifonier comun, avem grijă să fie pijamale şi haine de-ale noastre în fiecare casă (a celor din b.g.), nouă nu ne e ruşine să purtăm ceva, nu ne e ruşine să râdem, nu ne e ruşine să îţi spunem în faţă că eşti o coardă penală. noi nu ne ascundem după degete, şi nici nu te vorbim “pe la spate”. nu avem lider, ceea ce e foarte important. nu ne credem mai mult decât ce suntem, nu spunem că am făcut ceva ce nu am făcut.

dacă unul e bolnav, suntem toţi alături de el, dacă unul are probleme, suntem toţi lângă el. şi chiar nu mi-e ruşine cu ei, şi chiar nu îmi pasă că sunt singura fată între 9 băieţi, nu îmi pasă că sunt cea mică, atâta timp cât sunt cea mai iubită. între noi nu se funcţionează după legile “găştii”, sau legile universale. funcţionăm toţi după legea personală, iar legile noastre personale sunt ca şi una singură.

avem planuri de vacanţă. nu … nu plecăm nicăieri, avem doar planuri. un plan de vacanţă nu înseamnă să îţi faci bagajele, să te duci până la mama dracu’, să faci 7000 de poze, şi să te întorci înapoi de unde ai plecat. planu’ de vacanţă:

- să ne îndrăgostim toţi în acelaşi timp

- să construim o proprie staţiune de vacanţă (la mine în baie), numită … honolulu.

- să ne perfecţionăm în tainele dansului )

- să distrugem cel puţin 3 bucătării )

- să bem în fiecare noapte în care ne întâlnim, iar dacă unul dintre noi nu poate bea, toţi ceilalţi să facă rând la baie, să bea acolo, pentru a nu-i provoca bolnavului pofte incurabile

- să încingem o bătaie cu perne, adevărată, şi să se lase cu ploaie de fulgi

- să ne vopsim toţi (încă mai discutăm culoarea)

- să ne întâlnim numai noaptea (că ziua nu ne place)

- să sărbătorim majoratul meu în stil clasic

- să uităm de toate târfele, şi toţi ţăranii leşinaţi, care ne-au făcut existenţa dificilă, de-a lungul timpului

planuri simple, şi totuşi măreţe. ăştia suntem noi. şi nu o să mă apuc să scriu despre fiecare în parte, că ar dura destul de mult, şi nici nu sunt cuvinte care să exprime ce sunt ei, şi ce înseamnă pentru mine. sunt familia mea, şi la propriu, şi la figurat, sunt prietenii adevăraţi pe care am contat întotdeauna, sunt ăia care nu m-au lăsat niciodată la greu, ăia care o să vă fută în gură dacă mă faceţi să sufăr.

şi staţi liniştiţi … pentru fiecare dintre voi, cei care m-aţi făcut să sufăr, există un moment oportun. (dacă înţelegeţi la ce mă refer)