aştept. ce aştept? nimic important pentru voi, dar … extrem de ” ” pentru mine. nu voi explica ce şi cum, nu voi da nume, pentru că … nu e interesant pentru voi, sau restul lumii. se va înţelege oricum, cât de cât, câte ceva, dar nu totul. 
voi începe prin a da câteva lămuriri. acest post este dedicat unei singure persoane. (se cunoaşte el singur)
poate greşesc, poate nu. oricum nu contează. nu mai contează nimic acum. ea te iubeşte, eu nu pot să spun că te iubesc, însă pot spune că niciodată nu m-am strofocat atât. ok, am înţeles, e alegerea ta, sper din tot sufletul să fie cea corectă. dar, hai să îţi spun ceva. ceva care probabil nu te va opri din ceea ce eşti pe cale să faci, dar ceva care probabil îţi va deschide cât de cât mintea. iubirea pe messenger, nu există. oricât ai vrea să te minţi, nu există. există un ataşament de o persoană, dar nu se poate numi iubire. iubirea presupune puţin mai multe. o iubire nu poate exista între două persoane pe care le despart câteva sute de kilometri, nu se poate numi relaţie. ar trebui să te gândeşti la ce e mai bine pentru tine, nu la ce simte celălalt. gândeşte-te că atunci când vei avea nevoie de ea, nu va fi lângă tine, va fi doar o voce auzită în căşti, sau … o imagine într-un webcam vechi, aruncat pe masă. atât. nu va fi ceva mai mult, niciodată. am înţeles, ea te iubeşte … poate o iubeşti şi tu pe ea (doar aşa ai scris pe hi5), dar ar trebui să te gândeşti puţin mai bine. când ţi se face dor, ce faci? îi ceri webcam’ul, şi vă apucaţi amândoi să jeliţi kilometrii care vă despart? sau cum procedaţi? ai spus că ea a plâns pentru tine, în webcam … ok. şi cum ai reacţiona dacă ai auzi că şi eu am plâns când am văzut ce ai scris pe hi5? ar trebui să te gândeşti la viitor, să gândeşti mai în faţă puţin, să te pui într-o situaţie nasoală. e uşor să scrii cuiva pe messenger cuvinte care să îi aline cât de cât supărarea. e mai greu să plângi pe umărul acelei persoane, iar acea persoană să plângă şi ea, şi printre sughiţuri, sau suspine, ce pula mea sunt alea, să aibă puterea de a găsi cuvintele potrivite, care să te scoată din starea de căcat în care ai intrat.
am înţeles. o preferi pe ea, nu pe mine. mi-ai băgat tu nişte motive … dar … nu ştiu. sper să îţi meargă bine cu ea. şi să vă vedeţi cât de des posibil.
postare scrisă în data de 2 iulie 2009.
publicată … nu ştiu când.
l.e.: şi ştii ceva? eu nu mă mai rog de tine, nu-ţi mai bat apropouri … pana mea. rămâi tati cu orgoliu’ tău, cu impresiile pe care ţi le-ai format sau nu despre mine, şi cu ea. şi punct. şi lăsaţi-mă-n pula mea, că nu mai pot nici io. nu’s de fier. ea a plâns? bravo. eu am plecat plângând acasă. asta nu se pune, nu-i aşa?
